vineri, 8 noiembrie 2013

ALEG

Aleg sa traiesc dupa cum eu decid, nu dupa sansa.

Aleg sa fac schimbari, nu sa caut scuze.

Aleg sa fiu folositor, nu sa ma las folosit.

Aleg sa evoluez, nu sa ma intrec cu altii.

Aleg sa am incredere in mine, nu sa imi plang de mila.

Aleg sa-mi ascult vocea interioara, nu opiniile altora.

Aleg sa am curajul de a face lucrurile sa se intample, nu sa am credinta ca, candva ceva se va intampla.

Aleg sa fiu liber, nu sclavul sentimentelor mele.

Aleg sa ma abandonez vulnerabil, nu sa controlez lucrurile cu mintea.


joi, 17 octombrie 2013

TEHNICI DE RESPITATIE - partea a IV-a

Terapia respiratorie
Redactia
Misterul autovindecarii. Terapia respiratorie. Beneficiaza de ea atat oamenii
sanatosi . cat si suferinzii de boli respiratorii. . Rezultatele apar dupa primele doua
saptamani. Interlocutoarea noastra, doamna Daniela Dinea, este profesor de
educatie fizica si are 30 de ani de experienta profesionala ca...
Misterul autovindecarii
Terapia respiratorie
Beneficiaza de ea atat oamenii sanatosi
cat si suferinzii de boli respiratorii.
Rezultatele apar dupa primele doua saptamani
Interlocutoarea noastra, doamna Daniela Dinea, este profesor de educatie fizica si are 30
de ani de experienta profesionala ca instructor de gimnastica medicala la Institutul de
Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucuresti. Un motiv in plus sa-i dam crezare si sa
invatam de la ea cateva tehnici de respiratie capabile sa ne conduca spre o sanatate de
fier.
- Stimata doamna Daniela Dinea, pentru cei mai multi dintre noi respiratia este un
gest reflex. Dvs. sustineti ca oamenii nu mai stiu sa respire. Ce inseamna o respiratie
corecta?
- Respiratia corecta se poate face foarte usor, dar, din pacate, multi dintre noi si-au
pierdut acest exercitiu. Pentru a putea respira la capacitate maxima trebuie sa avem
musculatura toracica relaxata, iar prin inspiratie sa ne umplem foarte bine plamanii cu
aer, pentru a putea introduce in sange o cantitate cat mai mare de oxigen. Oxigenarea
sangelui este esentiala in toate procesele chimice ale organismului. Toate procesele de
ardere din corpul omenesc consuma oxigen. Fara acest element vital, metabolismul va
avea de suferit; nu va putea sa sintetizeze elementele benefice si, mai ales, nu va putea
elimina toxinele din organism. Fara sa ne dam seama, dintr-o respiratie deficitara se nasc
boli cronice, care ne pot afecta, pe rand, toate organele. Din pacate, nimeni nu-si da
seama de importanta respiratiei. Eu, de exemplu, nici dupa ce am absolvit Institutul de
Educatie Fizica nu stiam sa respir corect. Nimeni n-a pus accent pe gimnastica
respiratorie. Cand m-am angajat la Institutul de Pneumoftiziologie, am studiat gimnastica
respiratorie din literatura de specialitate care se gasea in acea vreme si mi-am dat seama
de importanta respiratiei. Am invatat sa-mi relaxez toracele, sa-mi folosesc diafragmul la
capacitate maxima, pentru o respiratie cat mai eficienta. Si, slava Domnului, asta m-a
ajutat toata viata.
- Care sunt beneficiile aduse de o respiratie sanatoasa?
- O respiratie corecta si completa poate avea numeroase beneficii asupra organismului:
• Imbunatateste calitatea sangelui si oxigenarea plamanilor, aceasta ajutand la eliminarea
toxinelor din organism.
• Imbunatateste digestia si asimilarea hranei. Primind mai mult oxigen, stomacul
functioneaza mai eficient. Digestia se face mai bine atunci cand hrana este oxigenata.
• Imbunatateste activitatea sistemului nervos, implicit a creierului, a maduvei spinarii, a
centrilor nervosi si a nervilor in general (creierul are mare nevoie de oxigen, consumand
de trei ori mai mult oxigen decat restul organismului).
• Reintinereste pielea. Printr-o oxigenare eficienta, pielea devine mai neteda si se reduc
substantial ridurile.
• Miscarile diafragmului in timpul unei respiratii corecte, profunde, maseaza organele
interne din zona abdomenului (stomac, intestin subtire, ficat, pancreas). Miscarea de
ridicare a diafragmului, ca urmare a unui inspir profund, maseaza de asemenea si inima.
Astfel, este stimulata circulatia sangelui in organele interne.
• Plamanii devin mai sanatosi si mai rezistenti.
• Respiratia corecta duce, de asemenea, la reglarea greutatii corporale. Excesul de oxigen
arde mai eficient grasimile.
• Respiratia relaxeaza mintea si trupul. O respiratie ritmica regularizeaza bataile inimii si
relaxeaza muschii. Aceasta duce la o relaxare reflexa a mintii, reducandu-se astfel
anxietatea.
• Respiratia sanatoasa creste elasticitatea plamanilor si a cutiei toracice, sporind
capacitatea respiratorie.
- Se pare ca respiratia este importanta in primul rand pentru oamenii sanatosi.
Tehnicile de respiratie se adreseaza totodata si celor bolnavi?
- Bineinteles! Un om sanatos va observa efectele benefice inca din prima saptamana: mai
multa relaxare, mai putina oboseala, cresterea randamentului intelectual, o stare deosebita
de confort si de bine. Bolnavii - si ma refer aici in primul rand la cei care au probleme
bronho-pulmonare - isi pot imbunatati capacitatea respiratorie, diminuata la foarte multi
dintre ei. De exemplu, eu am facut cercetare pe cazurile de pleurezie (apa la plamani) si,
dupa ce au facut gimnastica respiratorie, foarte multi bolnavi au scapat de operatie. Un
caz spectaculos a fost cel al unui bolnav de bronho-pneumopatie cronica obstructiva, in
varsta de 65 de ani, care mai avea capacitate respiratorie de 27-28%. Bietul de el abia
sufla, era mereu obosit, ii era greu sa faca si drumul de la pat pana la baie. Toate
tratamentele instituite in spital au dat gres. Neputincios, medicul i-a recomandat ca ultima
solutie gimnastica respiratorie. Din cauza oboselii, venea la sala o data la 10 zile, iar in
rest facea exercitii acasa. Acest om avea o vointa nemaipomenita, nu sarea peste nici un
exercitiu. Dupa un an de zile de la externare, a venit la mine cu un buchet de flori si mi-a
spus ca merge 5 km zilnic fara sa oboseasca si se simte mult mai bine.
Toate bolile pulmonare trebuie sa beneficieze de gimnastica respiratorie, aceasta
fiind indicata in Tbc, bronsiectazii, astm bronsic, tuberculoze, postoperator, chiar si
in cancerul pulmonar. Nu se recomanda gimnastica respiratorie in fazele acute ale
bolilor primare.
Exercitiile pe care vi le recomand dezvolta muschii costali si muschiul diafragmatic,
permitand patrunderea unei cantitati mai mari de aer in plamani.
I. Exercitii pentru dezvoltarea muschiului diafragmatic
A. Cu genunchii indoiti
•Pozitie: culcat pe spate, cu picioarele indoite si talpile sprijinite pe podea, mainile
intinse pe langa corp.
•Inspir: concomitent cu dilatarea voluntara a abdomenului.
•Expir: concomitent cu comprimarea voluntara a abdomenului. Se efectueaza 3 serii de
cate 3 respiratii, apoi 3x4, 3x5, 2x8, 2x10. Dupa ce exercitiul este executat corect, pe
abdomen se aseaza un saculet cu nisip sau cu sare, cantarind 2-3 kg la inceput, apoi mai
greu: 4, 5, 6 kg.
Exercitiile se fac zilnic, timp de minimum trei luni.
B. Cu genunchii stransi
•Pozitie: culcat pe spate.
•Expir: concomitent cu ducerea unui genunchi pe abdomen si (cat este posibil) a unui
calcai pe fese. Apoi, exercitiul se continua cu ghemuirea ambelor picioare. Se preseaza
genunchii pe abdomen cu mainile.
•Inspir: concomitent cu revenirea in pozitia initiala.
C. Cu baston
•Pozitie: stand drepti, cu picioarele departate si bastonul tinut orizontal, cu bratele la
latimea umerilor.
•Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor in prelungirea corpului.
• Expir: concomitent cu flexarea trunchiului inainte, cu bratele coborate pana la sol.
D. La spalier sau cu un scaun
•Pozitie: stand cu spatele lipit de spalier (sau o mobila mai inalta), mainile apuca o sipca
a spalierului (sau o piesa din mobilier).
•Inspir: concomitent cu aplecarea trunchiului inainte.
• Expir: concomitent cu revenirea la pozitia initiala.
Ii. Exercitii pentru amplificarea respiratiei costale
E. Cu baston
•Pozitie: culcat pe spate, cu un baston tinut in maini.
•Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor, pana ajung pe podea, la 180.
•Expir: concomitent cu revenirea bratelor la pozitia initiala.
F. Cu piciorul ghemuit
•Pozitie: culcat pe o parte, cu bratul de sprijin pus sub cap, piciorul de deasupra indoit si
genunchiul din partea de jos sprijinit pe sol.
•Inspir: concomitent cu ridicarea bratului de deasupra pe verticala, in prelungirea
corpului.
•Expir: concomitent cu revenirea la pozitia initiala.
G. Cu miscare de brate
•Pozitie: stand cu picioarele departate la latimea umerilor.
•Inspir: concomitent cu ridicarea bratelor lateral, in prelungirea corpului.
•Expir: concomitent cu revenirea la pozitia initiala.
H. Cu baston
•Pozitie: stand cu picioarele departate la latimea umerilor, cu bratele ridicate, mainile tin
orizontal un baston.
•Inspir: concomitent cu inclinarea laterala a trunchiului.
•Expir: concomitent cu inclinarea trunchiului lateral, in directie opusa, pentru fortarea
expirului.
Atat inspiratia cat si expiratia trebuie sa fie profunde, lungi si uniforme. Toracele se va
deschide intr-o respiratie ampla, benefica organismului, prin care se angreneaza intregul
sistem imunitar. Revigorarea apare dupa primele zile: atat oamenii sanatosi cat si bolnavii
devin mai vioi, zambitori, au fata mai luminata si un cu totul alt tonus. Important este sa
nu se forteze limitele fiecaruia, iar inainte de inceperea exercitiilor camera sa fie foarte
bine aerisita. La inceput, exercitiile pot da o usoara ameteala, din cauza faptului ca
sangele va fi puternic oxigenat. De aceea, exercitiile se vor adapta pentru fiecare
persoana in parte.
Florentin Popa Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2004 Formula AS.
Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2008 > Numarul 832 > Terapii alternative
Cascati! Oftati! Suspinati!
Gilda Fildan
Orice forma de respiratie poate sa devina o terapie eficienta impotriva stresului si a
depresiei. Invatati sa va incarcati corpul cu oxigen
Scuzati indiscretia, dar cum respirati dvs., in clipa cand cititi aceste randuri? Faceti o
pauza, dupa ce ati tras aer in plamani? Spinarea vi se misca usor, in timpul inspiratiei si al
expiratiei? Probabil va ganditi: "Ce mare lucru sa respiri? Cum poti gresi cand faci ceva
asa de simplu si obisnuit?". Ba gresim! Majoritatea oamenilor respira defectuos, desi fac
aceasta 24 de ore din 24, de 12-15 ori pe minut, de 23.000 ori pe zi. In mod obisnuit, nu
dam mai multa atentie respiratiei decat ritmului cardiac sau numarului de clipiri ale
pleoapelor. Plamanul este un burduf ascultator, pe care muschii il fac sa se intinda si apoi
il comprima din nou. Intr-o singura zi, trec prin corpul nostru in medie 12.000 de litri de
aer, aducand oxigen pentru milioane de celule si evacuand substantele nocive. Centrul de
comanda aflat in creier vegheaza ca totul sa decurga perfect. Un proces complet
automatizat.
Totusi, majoritatea oamenilor si-au insusit in decursul vietii un mod gresit de a respira. El
se tradeaza prin diferite semne: aparitia oboselii la cel mai mic efort fizic; tonul prea inalt
sau precipitat al vocii; pierderea suflului sau instalarea frecventa a raguselii, in timp ce
vorbim.
Consecinte ale tracasarilor cotidiene, cum sunt stresul si teama, pozitia defectuoasa a
corpului, tocurile inalte si imbracamintea stramta pot da nastere unor contracturi, blocand
in cele din urma miscarile respiratorii normale. Aerul incarcat cu bioxid de carbon e
impins dintr-o parte in alta a plamanilor, iar organismul nu primeste suficient oxigen. De
aici pot aparea dureri de cap sau de spate. O respiratie normala, energica, asigura o stare
generala buna. Cu cat ne alimentam mai bine cu aer, cu atat functioneaza mai bine
metabolismul, nervii, muschii si creierul. Respiratia profunda ne invioreaza, mareste
capacitatea de concentrare si consolideaza sistemul imunitar. Ne simtim mai calmi, mai
echilibrati, iar vocea capata un sunet mai plin.
Respiratia profunda energizeaza si ajuta concentrarea
In numeroase culturi, respiratia este privita ca o sursa de forta vitala. Vechiul Testament
ne relateaza ca Dumnezeu a suflat asupra lui Adam "suflare de viata", numita in ebraica
"ruach", adica "spirit", echivalentul latin fiind "spiritus", cuvant ce are insa doua sensuri:
"respiratie" si "viata". La randul lor, yoghinii cred ca noi primim prin inspiratie o
particica din energia vitala a cosmosului, care se afla cuprinsa in toate lucrurile, dar mai
ales se gaseste in atmosfera. Exista multe variante de terapii respiratorii practicate in
marile clinici din lume, dar si tehnici puse la punct de oameni obisnuiti. Foarte cunoscuta
in Occident este, de pilda, tehnica respiratorie a Ilsei Mideendorf, o doamna din Berlin
care intre timp a implinit respectabila varsta de 97 de ani. Ea se bazeaza pe principiul
"urmaririi respiratiei". Cu alte cuvinte, se recomanda observarea respiratiei, iar nu
modificarea ei, astfel incat ea sa curga cat mai natural. Aplicarea acestei terapii inseamna
cautarea unei stari care sa permita respiratiei sa revina de la sine la o curgere armonioasa.
Citind si cantand tare, reglam fluxul respiratiei
Caile spre o respiratie naturala sunt numeroase, si orice terapie trebuie supusa unor
ajustari individuale. Dar cateodata se poate si mai simplu: frecventa respiratiei se reduce
vizibil in timpul recitarii unei poezii, deoarece insusi faptul ca vorbim intr-un ritm regulat
ne ajuta sa respiram mai calm. Acest lucru a fost constatat de un grup de cercetatori
englezi de la Universitatea din Essex. Ei au cerut participantilor la test sa recite hexametri
de Homer si - ce sa vezi? - la majoritatea subiectilor, respiratia a devenit mai linistita si sau
rarit bataile inimii.
Insa nu numai poeziile, ci si cititul cu voce tare, cantatul si practicarea consecventa a
sportului de rezistenta favorizeaza respiratia naturala, la fel ca si cascatul, oftatul,
gemetele sau rasul. Si, bineinteles, micile noastre exercitii cotidiene, extrem de practice,
pe care vi le prezentam in continuare.
10 exercitii de respiratie pentru sanatate
Respiratia inregistreaza ca un seismograf conditia noastra de fiecare moment. Iar aceasta
este o mare sansa, caci daca modificam respiratia, ne putem influenta si starea generala.
Urmeaza treisprezece indicatii de respiratie, folositoare pentru zece situatii din viata de
fiecare zi. Regula valabila pentru toate exercitiile: se repeta de minimum trei ori.
1. Trebuie sa vorbiti in public sau va asteapta o discutie decisiva
Stand in picioare, bine sprijiniti pe ambele talpi, expirati in forta. Lasati buzele sa vibreze
si scoateti un BRRR, ca si cum ati imita un motor de automobil. Daca la fiecare expiratie
veti permite toracelui sa cada putin in fata, aerul va circula corect si vocea dvs. va suna
melodios.
2. Nu puteti adormi
* Expirati lent, pronuntand un F sau S - acestea sunt sunetele curgerii. Datorita lor, aerul
expirat se scurge lent. Astfel, expiratia se prelungeste si dvs. va linistiti.
* Intinsi pe spate, incercati sa va percepeti corpul. Simtiti care sunt locurile unde el vine
in contact cu salteaua. Apoi imaginati-va ca, odata cu fiecare expiratie, cedati patului o
parte din greutatea dvs., deci va lasati din ce in ce mai mult sustinuti de saltea. In acest
fel, respiratia devine mai profunda.
* In pozitia culcat, miscati-va picioarele in ritmul respiratiei. In faza inspiratiei, indoiti un
picior si apropiati-l de corp, iar in faza expiratiei cu F sau S, intindeti-l cat mai mult, dupa
care lasati-l sa cada de voie. Cu un nou impuls de inspiratie, trageti iarasi piciorul spre
dvs. Executati aceleasi miscari cu piciorul celalalt.
3. Aveti dureri menstruale
* In cazul durerilor menstruale, va este de folos sa va relaxati spatele, caci astfel se va
activa circulatia sangelui in zona pelviana. Asezati-va fie pe o minge mare, fie pe podea,
cu genunchii trasi catre piept. Pe expiratie, rotiti toracele, fara sa fortati. In timpul
inspiratiei, lipiti ambele palme de abdomen lasand pur si simplu respiratia sa curga.
Indreptati-va totodata atentia spre locul dureros. Respiratia se va duce singura intr-acolo
si e posibil ca spasmul sa dispara.
4. Sunteti foarte nervosi
* Aveti in perspectiva o disputa sau un interviu de angajare? In prealabil ar fi bine sa va
reduceti tensiunea nervoasa. Asezati-va pe un scaun, faceti rotatii din talie cu toracele si
dati afara aerul cu un suierat distinct, articuland litera S.
* Schimbati directia de rotire, in vreme ce vocea dvs. pronunta sonor si prelung SOOO.
* Sunteti prinsi intr-o convorbire importanta si simtiti cum va creste treptat emotia?
Descarcati-va incordarea prin picioare: apasati lent talpile in podea, apoi intrerupeti brusc
apasarea. Respiratia se face prin nari, fara zgomot.
* Nervozitatea va blocheaza? Balansati un picior (fie sprijinindu-va cu o mana de perete,
fie fara sprijin) inainte si inapoi, ca si cum ati vrea sa loviti o minge. Cand piciorul se
duce inainte, articulati literele FT, ST, VIT, VOT, SIT sau SOT (la alegere). Vorbiti in
ritmul miscarii piciorului si aveti grija ca incordarea din articulatie sa cedeze de fiecare
data dupa pronuntarea silabei. Doar atunci corpul dvs. inlocuieste de la sine aerul
consumat, fara ca dvs. sa supravegheati si sa conduceti acest proces.
5. Va doare capul
* Din cand in cand, lasati capul sa atarne. Dupa aceea veti lua totul mai usor, scuturand
de pe umeri o parte din poverile inutile. Procedati in felul urmator. Inclinati capul lateral,
ca si cum ati vrea sa atingeti umarul drept cu urechea dreapta. Apoi rotiti capul incet
peste toata partea dreapta, in directia sternului, simtind intinderea muschilor cefei. La
stern, lasati capul un moment sa atarne si inspirati. Pe expiratia ce urmeaza duceti iarasi
capul incet peste partea stanga si in sus, ca si cum de asta data urechea stanga ar vrea sa
atinga umarul stang. Aici va opriti putin si parcurgeti iarasi drumul, in sens invers. Si in
timpul acestui exercitiu, expirati astfel incat sa se auda un S sau F. Atentie: nu faceti nici
o pauza de respiratie.
6. Sunteti prost dispusi
* Expirati cu un pufait triplu: PF-PF-PFFFFFF, inchideti apoi gura si inspirati prin nari.
Constientizati toate gandurile care va supara si dati-le afara pe expiratie - iar, odata cu
aerul proaspat, incarcati-va cu tot ce va poate aduce bucurie.
7. Scrasniti din dinti
* Neteziti-va fata cu ambele maini. Mangaiati maxilarul in jos, astfel incat gura sa se
deschida de la sine. Expirati usor, ca o adiere, rostind un H. Mestecati cu pofta (desi gura
va e goala), lasand sa se auda un M, ca si cum ati manca ceva cu gust delicios. Aceasta
relaxeaza musculatura maxilarelor si face respiratia mai profunda.
* Lasati limba moale. Asezati varful ei in spatele incisivilor inferiori, arcuiti restul limbii
in afara, deschideti gura coborand maxilarul si expirati usor pe un H. Dupa aceea
permiteti aerului sa patrunda prin nari si inchideti din nou gura lent. Apoi simtiti cum
aerul inspirat se raspandeste in corpul dvs.
8. Aveti ameteli sau tensiunea cam mica
* Stati in genunchi si balansati bratele, in sus si in jos, ca niste aripi. Daca va asezati
acum pe scaun, veti observa ca aveti o respiratie profunda, naturala. Tensiunea dvs. s-ar
putea regla in acest mod.
9. Ceafa dvs. e contractata
* Asezati-va cu coloana dreapta pe un scaun sau taburet si aplecati capul foarte lent in
directia sternului, pana simtiti o intindere intre omoplati. Mentineti aceasta pozitie timp
de mai multe respiratii, apoi reveniti lent la verticala, odata cu expiratia - ceafa dvs. ar
trebui sa fie deja intr-o stare mai buna.
* Miscati capul, imaginandu-va ca desenati cu nasul un cerc pe perete. Stati in picioare,
cu spatele si gatul drepte, ca si cum capul dvs. ar atarna de o sfoara. In acest timp,
mestecati cu gura inchisa si scoateti sunetul M. Cine va aude ar putea crede ca mancati o
delicatesa.
10. Bebelusul dvs. tipa in carut
* Daca ati exclus motivele serioase, cum sunt foamea sau colicile, incercati procedeul
urmator: pe expiratie, departati carutul de dvs., impingandu-l cu o miscare lina, iar pe
inspiratie trageti-l inapoi. Pastrati-va fluxul natural al respiratiei. Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2008 Formula AS.
Toate drepturile rezervate.
Cum trebuie sa procedati: intindeti-va pe covor, cu fata in sus, intr-o pozitie relaxata. Mai
intai inspirati, numarand in minte pana la 5. Cand plamanii sunt plini de aer, opriti-va
respiratia, numarand pana la 5. Expirati, apoi, golind tot aerul din plamani, numarand
iarasi pana la 5. Cand s-au golit, opriti-va respiratia numarand din nou pana la 5.
Exercitiul se repeta de 10 ori pe zi.

TEHNICI DE RESPIRATIE - partea a III-a

Sistemul respirator
Componentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea
nazala, faringele, laringele, traheea, bronhia) si plamanii.
Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala,
se deschid la exterior prin nari, iar in faringe prin doua orificii. Interiorul foselor
nazale este captusit cu o mucoasa ale carei secretii mentin locul mereu umed.
Mucoasa, fiind puternic vascularizata, incalzeste aerul inspirat. Mucusul, cat si
firele de par din fosele nazale opresc inaintarea prafului si a altor impuritati care
se pot afla in aerul inspirat. Faringele este organul in care se incruciseaza
calea respiratorie cu calea digestiva. Laringele este alcatuit din mai
multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezinta o proeminenta, numita
“marul lui Adam". La intrarea in laringe se afla un capacel numit epiglota, care, la
nevoie, astupa cavitatea laringelui numita glota. Laringele este si organul vorbirii,
deoarece in interiorul sau se afla doua perechi de pliuri numite coarde vocale.
Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.
Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis
datorita inelelor cartilaginoase din care este alcatuit; spre esofag, tesutul
cartilaginos este inlocuit cu tesut moale, ce usureaza trecerea alimentelor prin
aceast. Peretele intern al traheii este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei
celule sunt ciliate. Cilii se misca de jos in sus, antrnand astfel impuritatile spre
exterior.
Bronhiile, in numar de doua, sunt ramificatii ale traheii care patrund in
plamani. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor
contine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifica in bronhii
secundare: doua in plamanul stang, trei in plamanul drept. Plamanii sunt
doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate in cutia toracica,
deasupra diafragmei. Plamanul drept este alcatuit din trei lobi, iar plamanul stang
are doar doi lobi, intre cei doi plamani aflandu-se inima. În fiecare lob patrunde
cate o bronhie secundara, care se ramifica in tuburi din ce in ce mai mici, numite
bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba 1mm in diametru, nu mai au inele
cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din
mici umflaturi cu peretii foarte subtiri, numite alveole pulmonare. Alveola
pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamanului. Între sacii
pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamanii nu au muschi. Suprafata
lor este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de plaman,
cealalta de peretele intern al cavitatii toracice. Între ele se afla o cavitate foarte
subtire, in care se gaseste o pelicula de lichid. Plamanii sunt foarte bine
vascularizati de arterele si venele pulmonare.
Arterele pulmonare patrund in plamani printr-un loc numit hil, se
ramifica si insotesc bronhiile pana la sacii pulmonari, unde se ramifica in arteriole
care se continua cu capilarele. Acestea se deschid in venule care inconjoara sacii,
insotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc in venele pulmonare (cate doua de
fiecare plaman) si ies din plaman tot prin hil. Ele se deschid in final, in atriul
stang. Un plaman este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari.
1
Fiziologia sistemului respirator
Functionarea sistemului respirator, prin care se asigura respiratia,
cuprinde, in principal, respiratia pulmonara si respiratia celulara.
Respiratia pulmonara cuprinde doua faze: patrunderea aerului in plamani
(inspiratia) si eliminarea aerului din plamani (expiratia), care dureaza mai mult
decat inspiratia. Un om adult aflat in repaus executa 16 miscari respiratorii pe
minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el creste in timpul
activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc. Respiratiile normale sunt acte
reflexe involuntare. Plamanii, neavand muschi, urmeaza pasiv miscarile cutiei
toracice. În timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei
muschilor respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii intercostali trag
coastele si le ridica. Miscarea coastelor impinge sternul inainte, iar plamanii se
umplu cu aer. În momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii isi
micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand aerul. Inspiratia
este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si
iesirile de aer din sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde
de frecventa si profunzimea miscarilor respiratorii. Acestea pot creste prin
antrenament, gimnastica etc. Aerul este un amestec de gaze in urmatoarea
proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte alte gaze in
cantitati foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale
aerului expirat.
Fitoterapia si bolile aparatului respirator
Traheo-bronşita acut defineşte o inflama ie virotic ă ţ ă sau microbiană cu
afectarea morfo-funcţională a mucoasei traheo-bronşice şi subiacente, ce apare
la nivelul căilor aeriene superioare, dar poate prinde eventual si alveolele izolate
din ţesutul pulmonar. Se caracterizează clinic prin stare febrilă, dureri
retrosternale, tuse seacă la început şi apoi umedă, expectoraţie muco-purulentă.
Plante medicinale pentru bolnavii de traheo-bronşită acută
• Satureja hortensis (cimbrul de grădină) - se face o infuzie din 1-2 linguriţe de
plantă uscată la o cană de apă clocotită. Dacă se doreşte mai concentrată, atunci
infuzia se poate face din 2-3 linguriţe plantă la o cană de 250 ml. Se iau cîte 3-4
linguri pe zi (cel mult o cană), îndulcită cu miere, înaintea meselor.
• Thymus vulgaris (cimbru) - se bea cîte o cană, de 3 ori/zi, înaintea meselor
principale, dintr-o infuzie preparată din 1-2 linguriţe de plantă uscată la o cană de
apă clocotită.
• Castanea sativa (castan comestibil) - se beau 1-2 căni/zi dintr-o infuzie
preparată din 2 linguriţe frunze uscate la o cană cu apă clocotită, îndulcită cu
miere de albine.
2
• Drosera rotundifolia (roua cerului) - se consum cîte o can pe ă ă zi, dintr-o infuzie
de 2-3 g plantă uscată la 100 ml apă clocotită sau sub formă de tinctură 20 la
sută (20 g plantă uscată la 100 ml alcool alimentar), din care se iau 10-40 de
picături pe zi. Atenţie! Are şi acţiune antibiotică.
• Eryngium planum (scai vînăt) - se beau 2-3 căni/zi de infuzie dintr-o linguriţă de
plantă tocată la o cană de apă în clocot. Are proprietăţi evident calmante asupra
spasmului tusei. Este cel mai eficient tratament fitoterapeutic în caz de tuse
rebelă!
• Marrubium vulgare (unguraş sau voronic) - se bea o cană pe zi, din infuzie 1-3
la sută (1-3 g plantă uscată la 100 ml apă în clocot) îndulcită cu miere de albine
sau sub formă de pulbere 2-4 g pe zi. Se foloseşte în cazul bronşitelor însoţite de
febră.
Pentru combaterea tusei seci, spastice
Se amestecă Eryngium planum (scai vînăt) 50 g, Drosera rotundifolia (roua
cerului) 50 g, Carlina acaulis (turtă) 50 g şi Castanea sativa (frunze de castan
comestibil) 50 g. Se beau 2-3 căni/zi dintr-o infuzie de 1-2 linguriţe amestec la o
cană.
O altă reţetă este să se amestece bine Satureja hortensis (cimbru de grădină) 50
g, Drosera rotundifolia (roua cerului) 50 g, Herba Chelidonii (rostopască) 50 g,
Eryngium planum (scai vînăt) 50 g şi Fructus Anisi vulgaris (anason) 50 g. Se face
o infuzie dintr-o lingură de mixtură la o cană cu apă şi se lasă acoperit, pentru
extracţie, timp de 20 minute. Se beau 1-2 căni/zi, în mai multe reprize, îndulcit cu
miere de albine.
Sirop preparat din lămîie sau oţet de mere
Se fierbe la foc mic o lămîie. Dar atenţie! Coaja citricelor este toxică din cauza
substanţelor conservante conţinute. Se fierbe timp de doar 10 minute, apoi se
taie în două şi se stoarce bine într-un pahar. La sucul obţinut se adaugă două
linguri de glicerină. Amestecul se agită bine, apoi paharul se umple cu miere de
albine. În loc de lămîie se poate folosi şi oţetul de mere, iar după ce amestecăm
bine conţinutul, atunci se folosesc chiar şi şase linguriţe pe zi, cînd tusea este
rebelă: dimineaţa la trezire, înainte de miezul zilei, după prînz, la cină şi seara
înainte de culcare. Pe măsură ce tusea cedează, se reduce cantitatea. Preparatul
este eficient atît la adulţi cît şi la copii şi reprezintă unul dintre cele mai eficace
siropuri naturale pentru calmarea şi eliminarea tusei.
Combaterea tusei însoţită de secreţie greu expectorabilă
• Althaea officinalis (nalbă mare) - se beau 2 căni/zi dintr-o infuzie din flori şi
frunze, cîte 2-3 g la o cană cu apă în clocot sau decoct (fiertură) din rădăcină,
ambele preparate îndulcite cu miere de albine.
3
• Malva sylvestris (nalb de p dure) - se beau 2-3 c ni/zi dintr-ă ă ă o infuzie preparată
din 2 linguriţe plantă uscată la o cană cu apă în clocot. Se îndulceşte cu miere.
Această infuzie este un foarte bun emolient al secreţiilor bronşice.
• Cetraria islandicus (lichen de piatră, de munte) - se beau 2 căni/zi decoct
pregătit dintr-o lingură de plantă uscată la o cană de apă. Are proprietăţi
emoliente, sedative şi antibiotice.
• Hordeum vulgare (orz) - se beau 1-2 căni pe zi decoct 10 la sută (10 g seminţe
la 100 ml apă), îndulcit cu miere.
• Malva sylvestris (nalbă de pădure) 50 g, Cetraria islandicus (lichen de piatră) 50
g, se amestecă bine, iar din acest amestec se face o infuzie din 2 linguriţe la o
cană de apă. Se beau două căni pe zi, îndulcit cu miere de albine.
• Radix Altheae (rădăcină de nalbă mare) 20 g, Radix Liquiritiae (rădăcină de
lemn dulce) 6 g, Folium Farfarae (frunze de podbal) 8 g, Folium Verbasci (flori de
lumînărică) 8 g şi Fructus Anisi vulgaris (fructe de anason) 4 g. Se amestecă bine
şi se face infuzie din 2 linguriţe de amestec la o cană cu apă în clocot. Se beau 2-
3 ceaiuri/zi, îndulcit cu miere.
Combaterea tusei însoţită de secreţie abundentă mucopurulentă, cînd
se utilizează şi remediile cu acţiune expectorantă
• Primula officinalis (ciubotica cucului) - se beau cîte două căni/zi, îndulcit cu
miere, din decoctul de rizomi şi rădăcini, cîte 3 g la cană pentru adulţi şi 0,5-1 g,
pentru copii.
• Saponaria officinalis (săpunariţă sau odogaci) - se beau 1-2 căni/zi, îndulcit cu
miere, din infuzie de rizomi şi rădăcină 1 la sută, după o prealabilă macerare de
6-8 ore la rece.
• Viola odorata (toporaşi) - se beau 1-2 ceşti pe zi, cu miere din decoct de rizomi,
10 la sută.
• Viola tricolor (trei fraţi pătaţi) - se beau două căni pe zi, cu miere, din două
linguri la o cană de apa.
• Polygala amara (amăreală) - se beau două căni/zi, cu miere, din decoct de
plantă uscată, 2 la sută.
• Allium sativum (usturoi) - este un bun expectorant şi are proprietăţi
antibiotice(. Administrăm astfel: se toarnă într-o cană de 250 ml cu apă clocotită
usturoiul dat pe răzătoare sau pisat bine, în cantităţile următoare: 15 g usturoi
pentru copiii pînă la 2 ani, 25 g pentru copiii între 2-5 ani, 40 g pentru copiii de
10-12 ani şi 60-80 g pentru alte vîrste.
Se dau 8-10 linguriţe din apa usturoiată copiilor pînă la 5 ani, 8-10 linguri ca
desert copiilor de 10-12 ani, 8-10 linguri în supă pentru celelalte vîrste.
Pentru tratarea bronşitei însoţită de tuse cu secreţie abundentă
4
• Decoct din rădăcină de Inula helenium (iarbă mare sau omag) 5 la sută, plus
50-70 g miere de tei sau de munte, la o cană de ceai. Se amestecă bine şi se
beau doua căni pe zi.
• Primula officinalis (ciuboţica cucului) ca decoct 3 la sută pentru adulţi şi 0,5-1 la
sută pentru copii, plus 50-75 g de miere de tei sau de munte. Se beau 2 căni/zi.
• Pinus sylvestris (pin) - se culeg ramurile mici de pin cu muguri şi cîteva ace. Se
pun într-un vas cu apă de 3-4 l atît cît să le acopere şi se fierb înăbuşit la foc mic
timp de trei zile. În acest timp, apa devine brună, iar lichidul se strecoară prin sită
şi se îngroaşă cu miere de albine (75 g la 200 ml lichid). Se consumă cîte şase
linguriţe pe zi din acestă soluţie (cîte o linguriţă la interval de două ore), pînă la
vindecare.
5

TEHNICI DE RESPIRATIE - partea a II-a

 
A ÎNVATA SA RESPIRI – PRIMUL PAS CATRE O FONATIE CORECTA
* exercitii respiratorii
„ A trai înseamna a respira si a respira înseamna a trai” ( dr. Denis Lamboley).
Când vorbim despre actul vocal ne gândim si la cele doua aspecte implicate :
respiratia si fonatia.
Respiratia, ca act reflex, presupune schimburi gazoase necesare vietii si are
doua faze distincte : inspiratia si expiratia.
Inspiratia fiziologica este cea nazala. În fonatie, inspiratia este bucala sau
buco-nazala. Dinamica inspiratorie pregateste actul fonic. Expiratia este un act
pasiv. Ritmul respirator este dictat de necesitatea emisiei sunetelor. În emisia
sunetelor inspiratia este scurtata, iar expiratia este alungita.Evacuarea aerului
pulmonar se realizeaza la nivelul glotei, în inspiratie aceasta deschizându-se, iar în
expiratie se închide lent si incomplet. În emisie se produce o crestere a presiunii
subglotice ce actioneaza asupra coardelor vocale. Sub influenta directa a aerului
expirat, sunetul laringian trece prin glota, cavitatea laringo-bucala, prin cea nazofaringiana,
trece prin orificii si obstacole, toate acestea contribuind la formarea
vocii si emisia sunetelor. Adeseori, distorsiunile ce apar în pronuntia sunetelor
pot fi datorate nedezvoltarii motricitatii respiratorii.
Controlul respiratiei îmbunatateste durabilitatea si rezistenta psihica, asigura
calmul mental.La fiecare miscare o jumatate de litru de aer intra si iese din corp.
Corectarea motricitatii respiratorii trebuie adaptate particularitatilor
individuale, sa se faca în camere aerisite si tinute lejere.
O respiratie corecta îmbunatateste nu numai fonatia, ci si circulatia sângelui,
oxigenarea lui, reduce oboseala, amelioreaza atentia si memoria.
Conform cercetarilor, capacitatea pulmonara a unui nou-nascut este de 400
cm.cubi si creste cu 23,4 cm.cubi în fiecare an.
Sunt mai multe tipuri respiratorii : costo-diafragmatica, diafragmatica, costala.
Cea mai indicata forma de respiratie este cea mixta. Modelul respirator pentru
copil este perceput vizual si tactil.
Exercitiile care favorizeaza o buna respiratie sunt oftatul, cascatul, zâmbetul,
râsul.
O respiratie buna începe cu inspirul pe nas.
2
EXERCITII PREGATITOARE SI DE ACTIVARE
I. CAPUL SI GÂTUL
pozitia – în picioare, cu mânile pe lânga corp, picioarele usor departate
a)- se executa cinci rotiri ale capului în sensul acelor de ceas, apoi inversam
b) – se înclina capul spre dreapta si spre stânga, ca si cum am vrea sa atingem
umarul
c) – se înclina capul în fata si în spate
II. RELAXAREA UMERILOR
a) – ridicarea umerilor înspre urechi ; mentinem aceasta pozitie câteva secunde,
apoi ne relaxam
b) rotirea umerilor – se descriu cercuri mici într-un sens si în celalalt
c) balansarea bratelor astfel încît palma sa atinga soldul opus
d) se încruciseaza bratele la spate, apoi se departeaza cât mai mult de fese
EXERCITII PENTRU DIFERITE TPURI DE RESPIRATIE
I. RESPIRATIA DIAFRAGMATICA
Nota – diafragma este muschiul cel mai puternic din organism
Exercitiul 1
- întins pe spate, cu picioarele semiîndoite si talpile pe sol
- ambele mâini sunt asezate deasupra ombilicului, cu degetele spre pubis
- în expir se retrage abdomenul, apasând cu mâinile pe abdomen
- în inspir, abdomenul revine la normal
Exercitiul 2
- asezat turceste
- palmele se sprijina pe genunchii opusi
- capul se înclina, atingând pieptul ( expir)
- capul revine la normal ( inspir)
Exercitiul 3
- în picioare, cu palmele sprijinite pe genunchi
- se apleaca corpul usor , retragând abdomenul (expir)
- se revine la normal ( inspir)
3
RESPIRATIA TORACICA (COSTALA)
Exercitiul 1
- asezat pe scaun, cu palmele puse pe talie
- se expira apasând palmele
- se inspira (se simte cum se dilata cutia toracica)
Exercitiul 2
- asezat pe scaun
- palmele împreunate în fata sternului
- când expiram, apasam palmele una într-alta
- în inspir relaxam palmele
RESPIRATIA SUBCLAVICULARA
Exercitiul 1
- asezat pe scaun
- palmele unite deasupra capului
- în expir apasam palmele
- în inspir întindem bratele spre cer
Exercitiul 2
- asezat, cu palmele puse pe piept, aproape de clavicule
- se expira, iar în inspir departam coatele de piept
Exercitiul 3
- în picioare, cu mâinile prinse la spate
- în inspir se îndoaie corpul la 90 de grade departând bratele de corp
- în expir se revine la pozitia initiala
4
EXERCITII DE CONSTIENTIZARE A LUNGIMII SUFLULUI
Exercitiul 1
- se sta pe scaun
- se umezeste palma cu vârful limbii si facem palma cornet în fata gurii
- se sufla
Exercitiul 2
- se ia un pai, un pahar cu apa si un cronometru
- se sufla prin pai în paharul cu apa
- când nu mai apar bule se închide cronometrul
EXERCITII DE BLOCARE A SUFLULUI
Exercitiul 1 – respiratia în careu
- inspir în 4 timpi
- retinerea aerului 4 timpi
- expir 4 timpi
Exercitiul 2 – mers ritmat
- inspir – 3 pasi
- blocarea aerului – 1 pas
- expir – 3 pasi
EXERCITII DE RESPIRATIE PRIN JOC
AVIONUL
- bratele sunt întinse la orizontala ( aripile avionului )
- se pregatesc aripile (expir)
- se ridica aripile ( inspir)
- aterizare (bratele revin pe lânga corp – expir)
5
MOARA
- întins, cu picioarele îndoite
- bratul stâng se duce înapoia capului ( inspir)
- bratul stâng revine pe lânga corp (expir)
- se procedeaza la fel si pentru bratul drept
FACEM LINISTE
- se inspira profund
- blocam aerul si ducem aratatorul în fata gurii
- expir spunând ssst
BALONASE DE SAPUN
- dupa ce sufla în balonase, copilul alege unul dintre ele, încercând sa-l
mentina cât mai mult în aer suflând asupra lui
CONCLUZII
Putem vorbi de o adevarata „Stiinta a respiratiei” sau de „arta respiratiei”. Prin
tehnici simple putem sa controlam respiratia, amplitudinea si ritmul ei. O
respiratie corecta ne ajuta sa avem o voce calda, fara stridente, fara perturbari
fonematice. Se poate combina exercitiul de respiratie cu imageria, deblocând astfel
starile de angoasa, eliberând tensiunile psihice.
Profesor logoped Cioaca Beti-Ana

TEHNICI DE RESPIRATIE - partea I

Omul obisnuit respira automat, fara sa constientizeze ce se intampla in
timpul actului respirator si cum este influentat de multe ori, mai ales de starile
sale psihice.Astfel o stare de enervare, o anumita emotie, etc., duce la un ritm
mai accelerat al respiratiei. Linistea detremina o respiratie lenta si profunda,
tristetea duce la o insuficienta respiratorie, bucuria duce la un ritm mai rapid si
neregulat, etc. Pentru a ne putea controla respiratia trebuie sa constientizam ce
se intampla pe parcursul acesteia, de asemenea ce si cum o imfluenteaza.
Pentru a ne insusi respiratia constienta trebuie sa controlam locul, ritmul
si frecventa respiratiei.
Exista trei tipuri clasice de respiratie:
a) Tipul costal superior este mai frecvent la femei. In timpul inspirului are
loc ridicarea coastelor superioare, a claviculelor si a umerilor. Diafragmul se
ridica, aerul nepatrunzand la baza pulmonilor. Este o respiratie cu maximum de
efort si cu minimum de randament.
b) Tipul costal inferior este intalnit mai frecvent la barbati. In inspir
coastele inferioare se ridica si se indeparteaza, toracele se dilata, uneori
diafragma se ridica, abdomenul se contracta, plamanii se dilata in parte.
c) Tipul abdominal sau diafragmatic este intalnit mai des la copii si la unii
barbati. In acest tip, in inspir diafragmul coboara acordand astfel plamanilor mai
mult spatiu de dilatare. Bazele pulmonilor se umplu cu aer. Este tipul de
respiratie cel mai potrivit.
Un alt aspect este controlul ritmului respirator. In mod normal respiratia
este formata din doi timpi: inspir (patrunderea aerului in pulmoni) si expir
(eliminarea aerulu). Mai exista si o „suspendare” a respiratiei dup inspir si/sau
dupa expir, numita apnee. Astfel, putem imparti ritmul respirato in patru faze:
inspir-apnee-expir-apnee.
Un aspect deosebit de important este frecventa respiratorie. Aceasta
corespune accelerarii sau incetinirii pulsului.
Prin urmare va trebui sa tinem cont de aceste trei aspecte principale pentru
a putea constientiza actul respirator si pentru a-l putea controla.
Exercitiu de depistare a tipului de respiratie: Ne culcam pe spate pe covor sau pe o
saltea tare, imbracati cat
mai lejer, fara haine stranse pe corp. Corpul trebuie sa fie cat mai relaxat, la fel
si psihicul. Punem o mana pe abdomen iar cealalta pe piept. Expiram pe nari,
apoi nu inspiram imediat ci asteptam pana cand simtim nevoia de a inspira.
Inspiram pe nari. Daca in timp ce inspiram se ridica mana de pe piept inseamna
ca avem o respiratie toracica; daca se ridica mana de pe abdomen avem o
respiratie abdominala.
Este important sa se respire pe nas. Respiratia pe gura este contraindicata la aceste
exercitii!
,
Tehnica respiratiei abdominale:
Respiratia constienta controlata
Orice exercitiu de respiratie incepe cu un expir puternic. Indiferent de sex,
respiratia controlata se incepe cu respiratia abdominala.
Se poate executa din pozitia culcat pe spate sau in picioare. Expiram
contractand incet abdomenul; ne putem ajuta punand ambele maini pe abdomen.
Pe masura ce expiram mainile vor cobori impreuna cu peretele abdominal.
Expiram pe gura ca si cum am sufla praful de pe un obiect. Cand tot aerul este
eliminat inchidem gura si bombam abdomenul expirand usor pe nas. Bomband
abdomenul provocam coborarea diafragmei si implicit cresterea volumului cutiei
toracice. Apoi expiram din nou ca mai sus.
Dupa ce ne insusim bine tehnica incepem sa numaram frecventa
respiratorie a inspirului si a expirului, introducand intre inspir si expir apneea
(retinerea respiratiei). Numaratoarea se face in ritmul pulsului. De exemplu:
inspir, numaram 1,2,3,4; apnee 1,2,3,4,5,6,7,8; apoi expirul 1,2,3,4,5,6,7,8.
Apneea dupa expir nu se foloseste in toate formele de respiratie. Bolnavilor de
inima nu li se recomanda intotdeauna apneea.
Daca este executata corect respiratia abdominala are efect calmant. Ritmul
inimii scade de asemenea tensiunea arteriala scade. Aceasta scadere se
permanentizeaza dupa circa 2 saptamani. Este foarte eficienta in anihilarea
emotiei, grabeste recuperarea dupa efort, stimuleaza digestia, regleaza
activitatea intestinala, realizand un masaj asupra organelor abdominale.
Respiratia ritmica
In respiratia ritmica inspirul si expirul sunt egale ca durata, iar apneea
intre inspir si expir si cea de dupa expir trebuie sa fie egala cu jumatate din
durata inspirului sau a expirului. Se poate executa in picioare, culcat sau asezat
pe un scaun cat mai relaxat, cu coloana vertebrala verticala, mainile pe
genunchi, capul drept privirea inainte. Se expira, apoi se inspira incet ca in
respiratia completa numarand 6 pulsatii, se retine aerul timp de 3 pulsatii, se
expira timp de 6 pulsatii apoi apnee 3 pulsatii, dupa care se reia in acelasi ritm.
In tot timpul respiratiei psihicul nostru trebuie sa fie fixat pe executarea corecta
. Se executa 5-10 respiratii ritmice, dupa care se face respiratia de curatire.
Respiratia alternativa
Are efecte deosebite asupra psihicului. Se executa in picioare sau pe
scaun, privirea inainte fixata pe un punct de pe orizont. Expiram, astupam cu
indexul mainii drepte nara stanga si inspiram pe nara dreapta timp de 4 pulsatii.
Apnee timp de 2 pulsatii, apoi luam degetul de pe nara stanga si astupam nara
dreapta cu policele. Expiram pe nara stanga timp de 4 pulsatii. Retinem
respiratia timp de 2 pulsatii. Inspiram pe nara stanga timp de 4 pulsatii, timp in
care nara dreapta este astupata. Retinem aerul timp de 2 pulsatii dupa care
expiram pe nara dreapta timp de 4 pulsatii. Reluam ciclul. Este bine
executam zilnic intre 10 -60 de asemenea cicluri. Se recomanda sa incepem cu
10 cicluri, mergand progresiv cam 2-3 luni pana ajungem la 60 cicluri. Acest
exercitiu stimuleaza activitatea cerebrala, calmeaza sistemul nervos, clarifica
ideile, fiind in general util oamenilor cu munci intelectuale.
Respiratia de activare a tonusului nervos
Se executa din pozitia in picioare, cu mainile de-a lungul corpului.
- expiram
- inspiram printr-o inspiratie completa si in acelasi timp intindem mainile
cu palmele in sus, fara sa incordam muschii
- urmeaza apnee, timp in care indoim antebratele pe bratsi strangem incet
pumnii, astfel ca atunci cand am ajuns la umar sa fie bine stransi si sa simtim un
tremur, ca si cand am strange o bara de fier
- Expiram deschizand pumnii si lasand mainile in jos
Ritmul indicat este 6-12-6. Se repeta de 2-3 ori.
Cu ajutorul acestui exercitiu se dezvolta forta nervoasa,
energia si vitalitatea. Creste de asemenea controlul sistemului nervos.
Respiratia de dezvoltare a psihicului si intarirea memoriei
Se executa numai din pozitiile sezand sau in picioare. Este important sa
pastram verticalitatea coloanei vertebrale. Se resipra numai pe nas, accentul
punandu-se pe expir.
- expiram contractand brusc si puternic abdomenul, ca aerul sa iasa
zgomotos pe nari
- destindem abdomenul, fara apnee si aerul patrunde in partea inferioara si
mijlocie a plamanilor fara nici un efort, inspirul fiind pasiv. Nu este important ca
aerul sa patrunda si in partea superioara a plamanilor deoarece aceasta respiratie
este pentru diaframa.
- se expira imediat, fara apnee
Inspirul este mai lung decat expirul cam de patru ori.
Se executa rapid si consecutiv cam 10 astfel de respiratii, fara pauze.Este
unul dincele mai bune exercitii pentru plamani. Dezvolta psihicul, intareste
memoria, usureaza munca intelectuala.
Respiratia stimulativa
Este un exercitiu de respiratie mai complex, care combina cateva din
tipurile anterioare.
- inspiram si expiram rapid, fara apnee, bomband si retractand abdomenul,
alternativ pe nara dreapta, apoi pe cea stanga. Repetam de 5-10 ori.
- continuam cu: inspir 8-10 pulsatii pe nara dreapta, apnee 8-10 pusatii,
expir 16-20 pulsatii pe nara stanga, apnee 8-10 pulsatii, inspir 8-10 pulsatii pe
nara stanga, apnee 8-10 pulsatii si expir 16-20 pulsatii pe nara dreapta.
Se executa 3 cicluri, apoi ne intindem pe spate.
Dezvolta psihicul, intareste memoria, usureaza munca intelectuala,
stimuleaza buna dispozitie
Este contraindicat bolnavilor de inima si celor cu HTA.
Respiratia in mers
Este o respiratie ritmica practicata in timpul mersului. Ritmul respirator va
tine cont de ritmul mersului. Fiecare pas este o unitate din ritmul respirator.
- expiram
- pornim cu piciorul drept inspirand 4 pasi
- apnee 2 pasi
- expiram 4 pasi
- apnee 2 pasi
Continuam 5 cicluri fara sa ne oprim. Treptat adaugam mai multe astfel ca
sa ajungem dupa un timp la 20 de cicluri. Este bine sa practicam respiratia in
mers, atunci cand facem plimbari in natura.
Respiratia de activare a functiilor si intarirea tonusului psihic
Se executa in picioare, asezat sau culcat. Este bine sa stam drept, cu
picioarele apropiate si cu bratele atarnand relaxate. Inspiram adanc printr-o
respiratie completa, rapida si fara numaratoare. Urmeaza o apnee de 2-3 secunde
timp in care vom tuguia buzele ca pentru a fluiera. Expiram in rafale pronuntand
litera „u” fara a ne umfla obrajii si pana cand avem senzatia ca plamanii se
golesc complet de aer. Forta de expiratie trebuie sa fie destul de mare. Acest
exercitiu se repeta de 3-5 ori atunci cand de face dupa un alt exercitiu de
respiratie si de mai multe ori cand este un exercitiu independent. El
improspateaza si invioreaza pe cei obositi, ventileaza si curata plamanii,
stimuleaza activitatea celulara, improspatand intregul organism. Contribuie la
mentinerea unei stari bune de sanatate. Este cel mai bun mijloc de aerisire a
plamanilor si a organelor respiratorii. Este bine sa-l folosim la sfarsitul
exercitiilor de educatie fizica.
La toate tipurile de respiratie ritmul este propriu fiecaruia. Este bine sa
adaptam ritmul respirator la caracteristicile personale. Exercitiile prezentate nu
trebuie sa ia locul respiratiei noastre obisnuite. Este bine sa le executam
dimineata dupa un anumit program, iar in restul zilei respiram normal.
Respiratia noastra obisnuita se va imbunatatii pe masura ce vom face exercitiile
de respiratie.

Respiratia - esenta vietii - partea a II-a

partea a II-a



În Surat Shabd Yoga, sufletul este considerat a fi o replică exactă a scânteii Divine. Scopul Surat Shabda Yoga este cel de a realiza adevăratul Sine și Suflet al cuiva (Realizarea de Sine), Esența Adevărată (Realizarea Spiritului) și Divinitatea Adevărată (Realizarea Dumnezeiască) în timp ce trăiește în corpul fizic.
G. I. Gurdjieff preda că nimeni nu se naște cu un suflet. Ci mai degrabă, trebuie să creăm unul în cursul vieții noastre. Fără un suflet, spune Gurdjieff, am "murii precum un câine".
Știința și medicina caută relatări naturaliste a lumii naturale observabile. Această poziție este numită ca naturalism metodologic. O mare parte din studiul științific cu privire la suflet, a fost investigând sufletul ca un obiect al credinței umane, sau ca un concept ce dă formă cogniției și o înțelegere a lumii, decât ca o entitate în sinea sa.
Când cercetătorii moderni vorbesc despre suflet în afara acestui context cultural și psihologic, în general tratează termenul de suflet ca un sinonim poetic pentru minte. Cartea lui Francis Crick, Uluitoarea Ipoteză, spre exemplu are subtitlul, "Știința caută sufletul". Crick ținea poziția că cineva poate învăța tot ce se poate cunoaște despre sufletul uman prin studierea funcționării creierului uman. Depinzând astfel de credințele cuiva privind relația dintre suflet și minte, descoperirile în neuroștiință pot fi relevante în înțelegerea sufletului personal.
Anumiți teologi creștini s-au arătat alarmați de succesele noilor științe ale vieții în înțelegerea naturii umane pe baze strict materialiste. Acești teologi consideră că pentru a preîntâmpina un nou front din ceea ce unii au numit “războiul cultural dintre știință și religie”, e nevoie să ținem seamă de lecțiile istoriei. Ei remarcă că și în trecut religia s-a opus în van, în secolul al XVII-lea heliocentrismului și în secolul al XIX-lea teoriei evoluției, dar că până la urmă aceasta s-a împăcat cu ideea că doctrinele geocentriste și creaționiste nu-s părți vitale ale credinței.; aceștia observă că în chestiunea existenței sufletului, a dualismului și deci a naturii umane, noile științe explică materialist din ce în ce mai mult din aspectele care fac persoana umană, iar aceste evoluții științifice vor reprezenta pentru religie o provocare încă și mai mare decât au făcut-o în trecut astronomia coperniciană sau biologia darwinistă. Sugestia lor e că orice opoziție la aceaste noi realizări științifice este contraproductivă, în măsura în care cercetătorii scripturilor creștine și evreiești știu deja de foarte mult timp că Biblia înțelegea făptura umană de maniera materialistă, dualismul trup-suflet intrând în gândirea creștină la un secol după Iisus Hristos.
Înregistrările Akashice (Cuvântul akasha în sanscrită înseamnă "cer", "spațiu" sau "Aether") este un termen folosit de autorii esoteriști în teosofie (și Antropozofie) pentru a descrie un compendium de cunoștințe mistice codificat în planurile existențiale non-fizice. Aceste înregistrări sunt descrise a conţine toată cunoașterea întregii experiențe umane cât și istoria cosmosului. Sunt prezentate metaforic ca o bibliotecă cât și alte analogii deseori găsite în concepte derivate din mișcările teozofice ale secolului 19, rămânând predominant un subiect din discursul New Age. De obicei, autorii încearca pe aceasta cale să dea o aura de revelatie propriilor scrieri fantastice, dar unii dintre acestia cred în aceste ,,revelatii" imaginare, ele fiind rodul imaginatiei lor în stari de transa meditaviva, sau stari alterate de constiinta, cum ar fi cele ale unor persoane bolnave de epilepsie sau bypolar disorder (I.P. Culianu-Călătorii în lumea de dincolo, București, Nemira, 1994,1999; Iași, Polirom, 2003, 2007, Experiențe ale extazului, București, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2004).
"Înregistrările Akashice" este un termen teozofic referindu-se la un sistem universal de fișiere ce înregistrează orice gând creat, cuvânt sau acțiune. Înregistrările sunt făcute asupra unei substanțe subtile numită akasha (sau eterul conducător fonic). În misticismul Hindu, această akasha este considerată a fi principiul primar al naturii din care celelalte patru principii naturale sunt create: foc, aer, pământ și apă. Aceste principii de asemeni reprezintă cele 5 simțuri ale ființei umane.
Un exemplu al unei persoane ce mulți susțin că a putut citii cu succes Înregistrările Akashice, este misticul american târziu Edgar Cayce. Cayce făcea citirile într-o stare de somn sau transă. Metoda lui Cayce a fost descrisă de Dr. Wesley H. Ketchum, ce pentru câțiva ani l-a folosit pe Cayce ca un adjunct al practicii lui medicale. "Subconștientul lui Cayce...este în directă comunicare cu toate celelalte minți subconștiente, și este capabil a interpreta prin mintea sa obiectivă și a împărtășii impresii recepționate de la alte minții obiective, culegând în acest fel toată cunoașterea dobândită de nesfârșitele milioane de celelalte minți subconștiente". În cartea "Legea lui Unu: vol. 1", o entitate identificată prin channeling drept Ra a confirmat în 1981, că Edgar Cayce intra de fapt în channel cu Înregistrările Akashice, și nu cu o entitate.
Credincioșii în existența Înregistrărilor Akashice afirmă că ele au fost accesate de oamenii antici din culturi diferite de-a lungul întregii istorii. În ciuda acestei afirmații, nu există nici o referință directă la akasha în niciun document istoric. Termenul în sine akasha, alături de conceptul de bibliotecă aetherică, a originat din filozofia indiană și a fost incorporat în mișcarea teozofică a secolului 19.
Printre indivizi ce au pretins că au folosit conștient înregistrările Akashice sunt: Linda Howe, Charles Webster Leadbeater, Annnie Besant, Alice Bailey, Samael Aun Weor, William Lilly, Manly P. Hall, Lilian Treemont, Dion Fortune, George Hunt Williamson, Rudolf Steiner, Madam Helena Petrovna Blavatsky, Edgar Cayce, William Bhulman și Michael J. Dickens.
Potrivit credincioșilor, akasha este colecția tuturor evenimentelor și răspunsurilor privind conștiința din toate realitățile. Astfel, toate formele de viață contribuie și au acces la înregistrările Akashice. Orice om poate deveni un medium psihic pentru a accesa înregistrările, și tehnici variate și discipline spirituale (exemplu: Yoga, Pranayama, Meditație, Rugăciune, Imaginație) pot fi folosite pentru a atinge starea focalizată necesară accesării înregistrărilor.
Așa cum există biblioteci specializate convențional (exemplu medicină, ASE), aderenții descriu existența unor diverse înregistrări Akashice (ex. umane, animale, plante, minerale, etc.) ce în totalizarea lor cuprind toată cunoașterea posibilă. Majoritatea scrierilor se referă la înregistrările Akashice în domeniul experiențelor umane, dar credincioșii cred că toate fenomenele de experiență cât și cunoașterea transcendentală sunt codificate în acestea.
În cartea sa "Journey of Souls" ("Călătoria sufletelor") și "Destiny of Souls, Evidence of Life between Lives", ("Destinul Sufletelor, Evidența vieților dintre vieții"), Michael Newton, un hipnoterapeut ce a lucrat cu subiecți în stări profunde, are multe relatări ale înregistrărilor Akashice, sau a "Cărții Vieții". Sufletele înainte de Reîncarnare merg la o bibliotecă și văd pagini asociate cu viața ce consideră să o ia. Paginile nu sunt neapărat consecutive. Deși pot fi puncte de răscruce definitive în cursul vieții noastre, liberul nostru arbitru poate schimba drumuri, evenimente și rezultate. În timp ce sufletul se pregătește pentru o viață cu intenția de a învăța o lecție în special sau pentru a plăti o datorie karmică (în sanscrită "întoarcere"), sufletul va alege de asemeni o familie și un corp ce îl va ajuta cu lecțiile pentru această reîncarnare. Pentru mulți, unele din aceste imagini supraviețuiesc "amneziei nașterii" și devin astfel intuiția noastră ce ne servește în timpul vieții.
C.W. Leadbeater, care a susținut că este clarvăzător, a desfășurat o cercetare asupra înregistrărilor Akashice ce a spus că a făcut-o la Sediul Societății Teozofice din Adyar (Tamil Nadu), India în vara anului 1910 și a scris rezultatele în cartea sa "Man: How, Whence, and Whither?" ("Omul: Cum, de unde și încotro ?"). Cartea relatează istoria Atlantidei și alte civilizații, chiar și societatea Pământului în viitorul secol 27.
La Înregistrare Akashice face referire și Edgar Cayce, care a declarat că fiecare persoană este luată la răspundere după viață și "confruntată" cu înregistrările Akashice personale, cu ceea ce au făcut sau nu, în viața, într-un sens karmic. Ideea este comparabilă cu cartea biblică a vieții, care este consultată pentru a vedea dacă morții sunt admiși sau nu în Rai.
Ervin Laszlo în cărțile sale "Știința și Câmpul Akashic" și "Știința Re-fermecarea Cosmosului" aduce cele mai noi date științifice asupra Câmpului-A și funcția sa ca sursă a tuturor manifestărilor și interconectărilor, erupând în și în afară, prin intermediul domeniului vidului sau energia punctului zero, pe care el o echivaleaza cu Akasha - Mintea Cosmică, Conștiința Universală, precum și în câmpul care unifică toate lucrurile.

Jane Roberts în cărțile Seth descrie o versiune diferită a unei idei similare atunci când Seth afirmă că lucrurile fundamentale ale universului sunt ideile şi conștiința, și că o idee, o dată concepută există pentru totdeauna. Seth a susținut că toate ideile și cunoștințele sunt, în principiu, accesibile prin "cogniție directă". Cogniția directă împarte congruență semantică, cu intuiția și permite posibilitatea de a cunoaște direct, fără ca timpul să treacă și fără a fi nevoie de cunoștințe transferate, de exemplu, într-un discurs sau text. Acest lucru este similar cu ceea ce Robert Monroe descrie ca "memorare" în trilogia cărților despre experiențele extracorporale.
Robert L. DeMelo în cartea digitala a sa în fizică teoretică "Principiile Generale ale Relativității A" ia o altă și diferită abordare, deducând prin logică implicită potențiala existență a unei Conștiințe Universale infinit cunoscătoare în care suntem cu toți implicați, și în esență, contribuind la existența Sa. Deducerea lui logic compară proprietăți comune dintre timp și spațiu și se aplică le conștiință. El încheie în cartea sa electronică referindu-se la această Conștiință Infinită ca Dumnezeu.
Conform scrierilor rosicruciene ale lui Max Heindel, Memoriile Naturii (înregistrările Akashice) pot fi citite în trei lumi diferite interioare. În eterul reflectant al regiunii eterice există imagini cu tot ce sa întâmplat în lume - cel puțin cu câteva sute de ani înapoi, sau chiar mult mai mult, în unele cazuri - ele apar ca un fel de imagini pe un ecran, cu diferența că scenele se deplasează înapoi. Memoria Naturii poate fi citită, într-o manieră complet diferită ce acoperă esența unei vieți întregi sau un eveniment, într-o lume mai înaltă, în cea mai mare subdiviziune a Regiunii Gândului Concret al planului lumii mental, și, în cele din urmă mai poate fi citită în Lumea Duhului Vieții, ce acoperă evenimente din cele mai vechi timpuri ale manifestării noastre prezente, dar numai pentru adepții spirituali sau entităților spirituale și prin har, accesul la Înregistrări este acordat.
Cartea Urantia pretinde valabilitatea și realitatea acestor "Înregistrări Vii" în mai multe instanțe. În articolul 25 este găsită declarația: "Îngerii ce înregistrează ai planetelor locuite, sunt sursa tuturor înregistrărilor individuale. În toate universurile alte funcții ale "grefierilor", sunt atât înregistrările oficiale cât și înregistrările vii. De la Urantia la Paradis, ambele înregistrări sunt întâlnite: într-un univers local, mai multe înregistrări scrise și mai puțin cele vii; în Paradis, mai multe înregistrări de viață și de mai puțin cele formale; pe Uversa, ambele sunt la fel de disponibile."
Și în Articolul 25: "Memoria Compasiunii este o experiență vie cântărită, o stare actuală a contactului tău cu forțele supranaturale ale tărâmurilor. Acestea sunt înregistrările vii ale compasiunii de întrajutorare, care sunt citite ca dovezi în fața instanțelor Uversa atunci când drepturile fiecărui individ la viața veșnică sunt puse la judecată, atunci când sceptrele sunt numărate și Zilele Antice așezate. Difuzările Uversa ies și vin în fața dinaintea lor; mii și mii slujesc lor, și zece mii de ori zece mii stau în fața lor. Hotărârea este stabilită, și cărțile sunt deschise. Și cărțile ce sunt deschise într-o ocazie așa memorabilă sunt Înregistrările Vii ale secorafimul terțiar al super-universului. Înregistrările oficiale sunt aranjate pentru a corobora mărturia Memoriilor Compasiunii, dacă acestea sunt necesare. "
În "Legea lui Unu", vol. I, o carte ce pretinde a conține conversații prin channeling (spiritism) cu un "complex social de memorie" cunoscut de oameni ca "Ra", atunci când solicitantul întreabă de unde Edgar Cayce a primit informațiile sale, răspunsul primit a fost, "Am explicat mai înainte că Infinitul Inteligent este adus în domeniul energiei inteligente de la a opta densitate sau octavă. Acel complex vibratoriu sonor numit Edgar a folosit această poarta de acces pentru a vizualiza prezentul, care nu este continuumul trăit ci potențialul complex social de memorie al acestei sfere planetare. Termenul folosit de voi pentru acesta sunt "Înregistrările Akashice" sau "Coridorul Înregistrărilor"
Citirea vieților viitoare: A fost o femeie pe nume Helen Stewart Wambach, Ph.D. (1925-1985) ce a trăit în Concord, California, care a pretins că poate hipnotiza oamenii să trăiască viețile viitoare posibile ale lor în diferite universuri paralele.
În cartea Profeția Thiaoouba, autorul este răpit de ființe extraterestre supreme, ca într-o parte a cărții să fie condus prin Înregistrările Akashice. Sinonimul ce îl utilizează este psihosferă. Potrivit autorului, înregistrările Akashice sunt ca un "cocon vibrant, care se rotește la o viteză de șapte ori cea a luminii. Acest cocon acționează ca o sugativă, așa cum era, captând (și amintindu-și), absolut orice eveniment ce are loc pe planetă. Conținutul acestui Cocon este inaccesibil pentru noi de pe Pământ - nu avem nici un fel de a 'citii terenul'".

Prana (प्राण, IAST prāa) înseamnă în limba sanscrită "respirație" (din rădăcina IAST prā - a umple, și termenul latin plenus - plin). Este unul din cele cinci simțuri, alături de vāc "vorbire", caksus "văz", shrotra "auz" și manas "gândire" (nas, gură, ochi, urechi și minte).
Prana este menționată prima dată în Upanișade, ca aparținând domeniului lumesc, fizic, susținând corpul și gândul (mintea). În Ayurveda, lumina soarelui reprezintă o sursă de prana.
În filosofia vedică, prana reprezintă forța vitală a ființelor vii (ceea ce chinezii numesc Qi).
În Ayurveda și Yoga, prana este conceptul esențial, și se consideră că circulă printr-o rețea de canale subtile numite nadi ("învelișuri").
Cele trei canale principale de prana sunt: Ida, Pingala și Sushumna. Ida este asociată cu partea stângă a corpului, având terminația în dreptul nării stângi,iar pingala este asociată cu partea dreaptă a corpului, având terminația în dreptul nării drepte. În unele practici, respirația alternând cele două nări echilibrează fluxul pranei în corp. Tradiția yoga denumește perioadele de activitate intensă a pranei Pranotthana.
În Ayurveda, prana este clasificată în subcategorii. Potrivit filosofiei hindu, acestea reprezintă principii vitale ale energiei și facultăți subtile ale individului, ce susțin procesele fiziologice. Există cinci sufluri vitale în sistemul hindu:
· prāna – responsabil pentru bătăile inimii și respirație. Prana intră în corp prin respirație și este trimisă în tot corpul prin sistemul circulator.
· apāna - responsabil pentru eliminarea toxinelor din organism, prin plămâni și sistemele excretoare.
· udāna – responsabil pentru producerea de sunete prin intermediul corzilor vocale (în vorbire, cântat, râs si plâns).
· samāna - responsabil pentru digestie și metabolismul celular. Include de asemenea și reglarea temperaturii corpului. Aura reprezintă proiecția acestui suflu vital
· vyāna – responsabil pentru contracția și destinderea proceselor corpului (de ex. sistemul muscular).
Atman, sau spiritul fiecăruia, este văzut ca esenţa interioară divină în jurul căreia se dezvoltă corpurile subtile.
Atman(IAST: ātman, Sanscrită: आत्मन्) este un cuvânt sanscrit care înseamnă Sine și care se referă la spiritul nostru interior. În filozofia hindusă, în special în școlile Vedanta, Atman este principiul prim[1], adevăratul sine interior al oricărei ființe, superior oricărei energii sau fenomen, de aceeași natură cu Sinele suprem care este Dumnezeu, esența oricărei ființe individuale.
O corespondență creștină a înțelesului termenului, care surprinde cel mai bine ceea ce sanscritul atman vrea să exprime, sunt cuvintele din crezul creștin: "lumină din lumină, dumnezeu adevărat din dumnezeu adevărat." În fapt acest atman individual este suportul și modalitatea prin care ființa umană se poate uni cu Dumnezeu, astfel salvarea/mântuirea(sau eliberarea hindusă), nu este posibilă decât prin această cunoaștere interioară a Sinelui(atma jnana), care ne face să realizăm că sinele nostru individual este o scânteie din Sinele suprem și una cu acest Sine suprem care este Dumnezeu sau Brahman(numit și paramatman):
Daca atman este Brahman într-un vas(trupul), atunci individul trebuie să depășească limitele acestui vas pentru a realiza unitatea primordială a sufletului individual cu plenitudinea Fiintei care este Absolutul. [2]
 Etimologic, rădăcina ēt-men (respirație) este înrudită cu "æþm" din engleza veche, grecul "asthma", cu germanul "Atem": "atmen" (a respira). Cuvântul spaniol "alma" (suflet) nu se înrudește cu "ātman". Este derivat din latinul "anima" (respirație,suflet) ce se înrudește cu sanscritul "ánila" (vânt). Deși "ánila" și "ātman" au înțelesuri asemănătoare, nu sunt înrudite etimologic.
Ceea mai veche menționare a cuvântului atman într-un text poate fi găsită chiar în Vede, mai exact în Rig veda (RV X. 97. 11), ceea ce arată că acest concept a existat încă de la început, fiind un concept fundamental în hinduism. Yāska, un gramatician antic, comentând versurile Rig vedei, consideră următoarele înțelesuri ale lui Atman: principiu care pătrunde totul, organismul în care toate celelalte elemente sunt unite, principiul conștiinței ultime sau conștiința supremă. Yajnavalkya un înțelept antic(sec 9 îen) în Brihadaranyaka Upanishad, folosește cuvântul atman pentru a indica elementul în care și prin care toate celelalte există, care este cel mai prețios dintre toate, care pătrunde totul, care este esența totului, beatitudine, fiind dincolo de orice descriere. În timp ce în Upanishadele mai vechi cum ar Brihadaranyaka, Sinele este înțeles ca esența la care se ajunge prin negarea a ceea ce exista, Neti Neti - nici asta, nici asta (în sensul ca Sinele nu este nici trupul fizic, nici cel energetic, nici cel astral nici cel mental etc – Sinele este martorul care se află dincolo de toate acestea și care nu poate fi identificat cu nimic din cele manifestate). Upanishadele ce apar în urma Budhismului, cum ar fi Maitri Upahishad definesc Atman ca reprezentând doar sinele individual mai degrabă decât sinele universal(dar acest Sine universal nu este considerat altceva decat Brahman sau Dumnezeu, Dumnezeu care este cunoscut ca Ființă(adică manifestat sau Brahman) și ca Neființă(adică nemanifestat sau Para Brahman (cel de dincolo de Brahman)).
Taittiriya Upanishad definește atman sau Sinele ca stând în interiorul a 5 învelişuri(kosha): cel fizic sau material (annamaya kosha), cel energetic sau eteric(pranamaya kosha), cel astral sau corpul mental inferior(manomaya kosha),corpul cunoașterii sau înțelepciunii corpul mental superior (vijnanamaya kosha) și cel al beatitudinii sau cauzal (anandamaya kosha). Textele Advaita Vedanta târzii cum ar fi Panchadasi, clasifică manifestările lui atman în trei categorii: Gauna sau secundare( orice altceva în afara personalității cu care individul se indentifică, fiind vorba de corpurile fizic și eteric), Mithya sau iluzorii(personalitatea cu care individul se identifică, fiind vorba de corpul astral și de cel mental) și Mukhia sau esențiale(adevăratul Sine, fiind vorba de corpul cauzal și cel atmic, atman fiind vazut și el ca un corp manifestat).(vezi și Maya)
Aderenții la Jainism și Brahma Kumaris folosesc deasemenea cuvântul atman pentru a se referi la sine. Adesea atman se substituie și este confundat cu jiva , diferența dintre cele două fiind subtilă. În timp ce atman se refera la sine, jiva se referă la întreaga ființă, cu toate corpurile subtile ce înconjoară sinele(atman) și formează sufletul. Diferența dintre înțelesul celor două cuvinte poate totuși sa varieze de la o școală filozofică la alta.
Brahman (ब्रह्मन् Brahman) în filozofia hindusă este Spiritul universal suprem, Sinele suprem, care este la originea universului, a lumii fenomenale. Brahman este uneori menționat ca Eternul Absolut sau Dumnezeirea și este solul divin pentru sămânța originală Hiranyagarbha, originea tuturor creațiilor ulterioare. În funcție de școala filosofică, Brahman poate fi conceput ca personal (cu calități), impersonal (fără calități) și suprem.
Întelepții upanishadelor învață că Brahman este esența ultimă a lumii fenomenologice(inclusiv identitatea originară a sinelui uman) ce nu poate fi vazută sau auzită dar a cărui natura poate fi descoperită prin dezvoltarea cunoașterii de sine (atma jnana).
Brahman este văzut ca suprema putere universală, suportul ontologic al Ființei, sursa, ținta și scopul oricărei cunoașteri spirituale. Adesea Brahman este descris ca Sat Cit Ananda - supremul adevăr, suprema constiință și suprema fericire și deasemenea etern, omnipotent, omniscient, omniprezent.

Conform filozofiei Advaita, o ființă umană este eliberată(jivanmukta) dacă l-a realizat pe Brahman ca adevărata sa natură.(vezi Atman)
Isha Upanishad spune: Aum – Acest suprem Brahman (nemanifestat) este infinit, acest Brahman determinat(manifestat) este infinit. Infinitul ia naștere din infinit. Dacă iei din Infinit inifinitul, infinitul rămâne intreg.

 Om -   AUM - Ce reprezinta acest simbol. Image

Acest simbol este chiar Universul, cel mai sacru simbol in Hinduism, infinitul "Brahman", Realitatea ultima. AUM(OM) este sunetul infinitului, esenta tuturor mantrelor, esenta Vedelor.

Grafica este o silaba sanscrita alcatuita din 3 parti:

*  Partea care arata ca cifra 3 este A. Acest sunet  A simbolizeaza inceputul Creatiei. Sunetul ia nastere la baza gatului, si este dealtfel "sunetul constiintei treze".

*  Coada care atarna de cifra 3 este litera U. Acest sunet simbolizeaza conservarea, desfasurarea Creatiei, insusi prin localizarea lui in cavitatea bucala. este sunetul intrarii in taramul viselor.

* Punctul de deasupra lor, care este litera M  este pronuntat cu gura inchisa, ia nastere in spatele buzelor unde toate sunetele inceteaza si simbolizeaza distrugerea, sfarsitul, somnul adanc.

Aceste trei litere componente ale AUM reprezinta in fact Trinitatea Dumnezeiasca in credinta hindusa (Brahma, Vishnu si Shiva) si indica dealtfel cele trei planuri ale existentei: A=Raiul (swarga); U=Pamantul (martya) iar M=Lumea intunericului (patala). In Vede, AUM este sunetul Soarelui, sunetul Luminii. Este sunetul soimului şi al vulturelui divin.
Simbolul vedic "aum" este atat de complex incat oricat as scrie acum cred ca nu pot trece de un nivel superficial al descrierii si de fapt e valabil pentru fiecare amuleta. In spatele fiecarei amulete este un intreg univers.

Cele trei parti ale simbolului sau cele 3 curbe- acel "asemanator cu 3 si bucla", "semiluluna" si punctul reprezinta sferele de manifestare ale FIZICULUI, PSIHICULUI şi ale INCONSTIENTULUI si CONSTIINTA SUPREMA (Divinul) este simbolizată printr-un punct situat la exterior şi deasupra pentru a lumina şi emana splendoarea sa infinită, pe de o parte.

Cele trei curbe sunt legate între ele şi se generează mutual. Singure doar punctul şi semicercul sunt independente. Punctul este însă cel care domină totul !

Acest simbol grafic al MANTRA-ei AUM semnifică destul de clar pentru iniţiat, se zice,si cele trei stări principale ale conştiinţei: starea de veghe (sau trezire), starea de vis şi starea de somn profund; totodată aici este reprezentată şi conştiinţa supremă sau Sinele Etern (ATMAN) care îmbrăţişează, supervizează şi pătrunde toate fenomenele, fiinţele şi lucrurile.
Semicercul plasat aproape de punct semnifică în acelaşi timp principiul feminin fundamental (SHAKTI) şi infinitul şi el indică astfel că gândirea finită nu este aproape niciodată în măsură să aprehendeze (cuprindă) în totalitate misterele, profunzimea sau elevarea Supremului Absolut (reprezentat prin punct)!

Lumea materială a conştiinţei în starea de VEGHE, nivelul activităţii exterioare, deci cel mai concret, este figurat prin curba cea mai mare, din desen cea care se află jos.
Nivelul stării de VIS a conştiinţei care este stimulat nu doar de către obiectele exterioare, ci aproape în exclusivitate de către conceptele gândirii şi de către aspiraţiile lăuntrice, este simbolizat de a doua curbă, cea mai mică care, aşa cum putem constata, se situează, putem spune, la jumătatea drumului între starea de veghe şi starea de somn profund.
Curba cea de sus (semiluna) simbolizează INCONSTIENTULl pe care noi adeseori îl numim starea de somn profund; ea serveşte prin urmare drept intermediar, deoarece ea este aceea care se află cel mai aproape de conştiinţa absolută.
Punctul reprezintă deci , din nou,conştiinţa absolută care iluminează, transcende şi domină cele trei registre.
Prin urmare, punctul luminează cele trei stări ale conştiinţei în mod permanent.
El însuşi străluceşte prin intermediul propriei sale lumini şi puteri nesfârşite, dar el nu poate fi descoperit decât de către acele rare fiinţe umane care au depăşit deja cele trei curbe şi atingând astfel acest punct focar au reuşit să fuzioneze intim cu el.

AUM nu este considerată ca fiind un cuvânt, ci ca o manifestare esenţială a realităţii forţei spirituale MACROCOSMICE.
Răspândită în tot Orientul, ea reprezintă de fapt concretizarea prezenţei Absolutului Suprem în MAYA (iluzia aparentei inselatoare- zic indienii si cred ca ideea se gaseste in toate scrierile vechi si sacre ).
În şcolile secrete ale Orientului ,se practică emisia mentală a unei MANTRA sau meditatia privind simbolul, pentru a ne pune la unison şi a fuziona cu manifestarea sa subtilă obiectivă.
Astfel se purifică gândirea,se accelerează progresul spiritual .
Se spune ca amuletele, au o vibratie a lor, sunt modele de rezonanta, un pod intre lumea vazuta si cea nevazuta. Purtarea unei amulete inseamna acordarea posesorului cu frecventa acesteia.
În fazele cele mai avansate, emisia MANTRA-ei conduce la descoperirea plenară a Conştiinţei Divine şi la realizarea lui Dumnezeu spun indienii, sau ceea ce mai simplu se numeste: iluminare.

Rădăcina ēt-men (respiraţie) este înrudită cu "æþm" din engleza veche , grecul "asthma", cu germanul "Atem": "atmen" (a respira). ... Orice lucru, fiinta sau fenomen, orice energie, stare sau gand, are in natura sa fundamentala un ritm propriu de manifestare, are o anumita maniera particulara de a se schimba, de a evolua sau de a involua.
Pentru a cunoaste viata, trebuie in primul rand sa-i intelegi ritmurile, sa intelegi natura schimbarilor care definesc fiecare aspect al ei.
Cand aceste aspecte iti sunt cunoscute… atunci vei fi capabil sa te integrezi deplin in armonia naturii si sa traiesti in deplin acord cu firea ta; o viata integrata in armonia universala inseamna o viata plina de bucurii si succese. Dupa cum se stie, doua principii cosmice stau la baza existentei Lumii.
Toate fenomenele, evenimentele, fiintele, sunt produsul interactiunii permanente a doua forte polar opuse si complementare, denumite de intelepciunea chineza Yin si Yang, de intelepciunea indiana Shakti si Shiva, arta spirituala yoga le numeste Tha si Ha, misticii occidentali le-au denimit Luna si Soarele, stiinta occidentala contemporana se refera la polul pozitiv (+) si polul negativ (-) al fenomenelor, iar psihologia analitica jungiana se refera la Anima si Animus.
Notiunile nu desemneaza ceva concret, existent in sine. Fenomenele, fiintele, lucrurile, au un aspect dual, avand atat caracteristici de tip Yin, cat si Yang, de tip masculin, cat si de tip feminin – de exemplu: lumina – intuneric, miscare – nemiscare, caldura – frig etc.)
Cand fiintele, fenomenele sau lucrurile au caracteristici ca: emisivitate, control, activitate, caldura, lumina, forta, ele sunt preponderent Yang. Iar cand au caracteristici ca: receptivitate, sensibilitate, repaus, raceala, intuneric, slabiciune, intuneric – ele sunt preponderent Yin.
Caracteristica Yin-Yang a unui fenomen este relativa, cele doua principii se manifesta alternativ. Intreaga fiinta umana este “construita” pe baza interactiunii acestor doua principii, iar cunoasterea acestor aspecte faciliteaza atingerea starii de armonie deplina, atat in propria fiinta, cat si in relatiile cu ceilalti oameni.
Simbolul Yin-Yang, cu negrul reprezentând Yin-ul si albul reprezentand Yang-ul, este un simbol ce reflecta impletirea inevitabila duala a tuturor lucrurilor din natura – o tema obisnuita în taoism. Nici o calitate nu este independenta de opusul ei, nici nu este atat de pura incat sa nu contina si opusul ei, intr-o proportie redusa. Aceste concepte sunt ilustrate prin separarea vaga a albului de negru, prin granita ondulata dintre ele si prin cercurile mai mici din cele doua zone mari.
„Nimeni nu e doar barbat sau doar femeie, amandoi sunt amandoua. Trebuie sa fie asa: jumatate din fiinta ta vine de la mama, cealalta de la tata. Esti o intalnire a acestor doua energii. Nu poti fi doar barbat; nu poti fi doar femeie.”
Osho

Omul trebuie sa devina constient de aceste doua polaritati; este bine ca ele exista, acesta fiind modul in care isi face natura „aranjamentele”: cand partea masculina oboseste, lucrurile se muta in parte feminina si masculinul se odihneste. Cand partea feminina este obosita si vrea sa se odihneasca, devii masculin. E un fel de „economie” interioara.
Aceste doua polaritati alcatuiesc, dupa Osho, jocul constiintei – „Cand jocul se termina si tu ai invatat ce trebuia sa inveti, cand lectia a fost insusita, vei trece mai departe; stadiul ultim nu este nici masculin, nici feminin, ci neutru.”
Conform misticilor orientali, energia feminina trebuie eliberata, ea va aduce echilibru: „Luna a fost mult timp neglijata, Soarele este mult mai proeminent, Luna trebuie adusa inapoi in viata noastra. Tot ce e intuitie primeste hrana de la Luna; ne-am inclinat prea mult spre Soare, suntem distructivi, pentru echilibru hai sa ne inclnam acum in directia opusa, si incet-incet, vom ajunge la mijloc, cu Soarele intr-o mana si Luna in cealalta, egale. Declar femeia si barbatul egali, si nu din motive politice. Ii declar egali din motive esentiale.” – ne mai spune Osho.

In mitul creatiei lumii, din haosul primordial se diferentiaza prima data feminitatea, zeita Geea, Pamantul. Din ea ia nastere masculinitatea, Uranus, Cerul. Unirea sacra a Pamantului cu Cerul va deschide sirul creatiei tot mai diferentiate si va declansa, de asemenea, tensiuni intre cele doua contrarii complementare, feminin si masculin.
La nastere, Sinele este, in cea mai mare parte, nediferentiat si hermafrodit; din totalitatea Sinelui incep sa se diferentieze, gradual, tendintele formative, avand loc o prima separare intre feminitate si masculinitate.
„E greu sa accepti ca nu te nasti femeie sau barbat, ci ca devii.”
Jacques Salomé
Spre deosebire de Anima, care este personificata de o singura femeie – „idealul feminin de neatins” Animus apare frecvent in vise printr-un grup de personaje, ceea ce inseamna ca reprezinta mai mult un element colectiv decat unul personal – fapt ce ar putea sa explice de ce o femeie se centreaza mai ales pe un singur barbat si de ce un barbat cauta idealul feminin in mai multe femei.
Anima si Animus pot influenta o persoana fie intr-un mod pozitiv, fie intr-un mod negativ. Daca un barbat este sub influenta unei Anima pozitive, va putea sa isi manifeste sentimente ca tandretea, rabdarea si compasiunea. Aspectul negativ al Animei se va manifesta sub forma vanitatii, a placerii de a rani sentimentele celor din jur.
O femeie cu un Animus pozitiv manifesta control, rationament si va fi revendicativa. Un Animus negativ va determina o femeie sa apara ca nemiloasa, crunta, isi va manifesta rigiditatea opiniilor si distructivitatea si va avea intotdeauna „ultimul cuvant”.
Si femeile, si barbatii, se afla pe drumul propriei integrari si trebuie sa faca fata ramificarilor interpersonale ale aspectelor Anima si Animus.
„Proiectia dintr-o relatie seamana cu proiectia unui film: celalalt este ecranul si eu privesc imaginile pe care i le trimit, crezand cu toata convingerea ca vin de la el.”
Jacques Salomé

Proiectia este un proces automat, inconstient, prin care un continut inconstient subiectului este transferat asupra unui obiect, creandu-se impresia ca respectivul continut chiar apartine obiectului. Proiectia dispare in momentul in care devine constienta, adica atunci cand continutul sau este recunoscut ca apartinand subiectului.
Desi poate parea o afirmatie dura, in cuplu se pot vindeca toate ranile trecutului, este ceea ce face ca o relatie de iubire sa fie atat de incantatoare, dar si atat de dificila; „parteneriatul magic” incepe cu intelegerea constienta a faptului ca scopul relatiei nu este atat de ordin material, cat de ordin spiritual si solicita capacitati interioare iesite din comun; aceasta alchimie a sufletelor nu este legata de societate si de rutina lumeasca, e o calatori plina de curaj catre centrul a ceea ce este si ceea ce se afla in sufletul fiecarei persoane.
De fapt, este vorba despre fenomenul „oglinda” – in orice fel de relatie (profesionala, de familie, de prietenie), dar mai ales in relatia de cuplu bazata pe iubire, cand iubesti pe cineva, acea persoana te pune in legatura cu o parte din tine insuti pe care o iubesti, reversul fiind si el la fel de valabil: vei observa ca, atunci cand respingi pe cineva, acea persoana are o trasatura pe care o respingi la tine insuti.
Înainte ca procesul de individuaţie să înceapă, noi am putea spune despre personalitatea noastră că este multiplă, în sensul că ea comportă mai mulţi poli care nu comunică între ei. Jung postulează chiar că, la origine, spiritul uman a putut fi locuit de o ,,colecţie" de spirite mai mult sau mai puţin opuse între ele şi că unificarea într-un singur suflet este rezultatul unei evoluţii lente. Animismul nu ar fi decât rezultatul proiecţiei acestor spirite multiple asupra naturii înconjurătoare. Această dimensiune a psihicului, numită ,,suflet" este, după părerea lui Jung, sexuată. Cel al femeii ar fi masculin, animus, iar cel al barbatului ar fi feminin, anima . Iată cum explică Jung ce intuiţie i-a inspirat posibila existenţă a celuilalt sex în psihic:

,,... poate inconştientul meu a format o personalitate care nu este eul meu, dar care ar vrea să se exprime şi să îşi manifeste propria sa opinie. Eu ştiam că vocea era a unei femei şi eu am recunoscut-o ca fiind vocea unei psihopate foarte dotată. Ea devenise un personaj trăind în mine însumi.(...)Observai că femeia din mine nu dispunea de un centru al vorbirii, aşa că i-am propus să se servească de limbajul meu. Ea acceptă această ofertă şi îşi expuse imediat punctul de vedere într-un lung discurs. Am fost extrem de uimit de faptul că o femeie, care provenea din interiorul meu, se amesteca în gândurile mele.(...) Mai târziu, înţelesei că era vorba despre o personificare tipică sau arhetipală în subconştientul meu de bărbat şi am desemnat-o prin termenul anima. Am denumit figura corespondentă în inconştientul femeii, animus." (Ma vie souvenirs, rêve et pensée)

Integrarea alterităţii sexuale constituie ultima etapă înaintea realizării de sine. Animus şi anima sunt arhetipuri sau complexe aparţinând inconştientului. Ele riscă deci să fie necunoscute atâta timp cât rămân neconştientizate.

,,Rămâne deci dificil să ne facem o idee despre suflet în calitate de funcţie sau complex de funcţii; am putea spune, prin analogie, că persona (personalitatea noastră exterioară) şi anima sunt punţi care permit eului sa se raporteze atât la exterior cât şi la interior. Sunt complexe foarte dificil de modificat şi ele rămân adesea inconştiente pentru subiect şi identice cu ele însele pe toată durata vieţii.”

Pentru a identifica natura acestei entităţi sexuale în sânul psihicului nostru, trebuie să fim atenţi la proiecţiile pe care avem tendinţa să le facem asupra persoanelor de alt sex, în particular. Adesea noi proiectăm în celălalt elemente ce nu-i aparţin, cu alte cuvinte, conţinuturi din animus/anima al nostru. ,,Toate aceste aspecte din anima au proprietatea că pot fi proiectate în aşa fel încât ele ne-ar apărea drept calităţi pe care acea femeie reală le-ar avea.” Astfel explică Jung fenomenul de îndrăgostire; anima la bărbat, în acele momente inconştientă, se găseşte proiectată asupra unei femei care devine un fel de oglindă pentru bărbat. Acesta se regăseşte şi se recunoaşte în această femeie şi riscă să se dizolve în ea. Fenomenul se produce atâta timp cât durează proiecţia. Altfel spus, persoana care va avea impresia că se recunoaşte în celălalt, o va face atâta timp cât nu va conştientiza prezenţa alterităţii sale sexuale (animus/anima) în propria sa personalitate. La bărbat, anima ar fi expresia erosului său. Femeia ar trebui să recunoască în ea structura animus, care ar fi reprezentantul logos-ului.
În cadrul fiziologiei animale, respirația reprezintă procesul fiziologic fundamental prin care are loc schimbul de gaze dintre organism și mediu. O respirație completă include două faze distincte: inspirația, adică luarea aerului (gazelor) din mediul înconjurător în organism, și expirația, prin care se elimină în afara organismului a aerului folosit (uzat). Prin respirație Oxigenul (O2) din aerul inspirat ajunge la nivelul celulelor, iar dioxidul de carbon (CO2) rezultat este eliminat prin intermediul expirației.
Toate organismele aerobe au nevoie de oxigen pentru a-și crea energia prin respirare, în forma metabolismului moleculelor bogate în energie, precum glucoză. Pe Pământ există însă și organisme anaerobe, ca de exemplu unele microorganisme din lacuri subterane.
Din punct de vedere fiziologic și biochimic, deosebim: respirație externă și respirație internă (sau celulară).

Respirație externă:  deosebim următoarele tipuri:

  • Respirație cutanată: Schimbul de gaze are loc la nivelul suprafeței corpului (piele (anatomie)). Dacă prin arsuri sau acoperirea pielii cu substanțe nepermițătoare trecerii aerului se anihilează 30% din suprafața pielii, se creează o situație gravă pentru viață, iar la 50% moartea este aproape inevitabilă
  • Respirație branhială: Schimbul de gaze se efectuează prin intermediul branhiilor. Apare la pești.
  • Respirație traheeală, în cazul insectelor.
  • Respirație pulmonară: Apare în cazul mamiferelor. Organul în cauză este plămânul, situat în cutia/cușca toracică, prin care oxigenul din aerul inspirat este transmis sângelui din aparatul circulator, iar dioxidul de carbon și acizii carbonici din sânge sunt preluați de aerul de expirat, fiind eliminați.

Respirație internă (celulară)  Au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei (mai exact, membrana internă a mitocondriei), în scopul eliberării energiei, care se finalizează cu formarea moleculelor de Adenozintrifosfat.

Oxigenul inspirat și ajuns în plămâni este transportat, prin intermediul sângelui, către celule și țesuturi. Dioxidul de carbon eliberat de acestea este condus, tot prin intermediul sângelui, la plămâni și eliminat prin procesul de expirație.