marți, 8 aprilie 2014

CAMPUL DE FRICA

Dragilor acum mi-a venit ideea de a scrie ceva despre campul de frica.

Poate va intrebati ce este acela un camp de frica?  Pai nu este altceva decat o zona din constiinta colectiva un camp unde sunt interconectate toate fricile, de orice natura. La nivel global acest camp este urias.

Eu vad lucrurile cam asa. Acest camp de frica este ca si un Egregor, el se alimenteaza de la fricile noastre si creste si tot creste.  Exista frici de diverse tipuri si frici create la niveluri de grupuri..

In urma unei proiectii  recente, a cuiva, am perceput o judecata, si in spatele ei un camp urias de frica ce apartine unei grupari. Intai am avut tendinta de a prelua judecata si a ma judeca eu pe mine. Apoi dintr-o data ma intreb: ce fac? E judecata mea? Nu. Atunci? Ok. Pot alege oricand sa nu preiau aceasta judecata. Si acest lucru l-am facut. Astfel am reusit sa elimin legatura dintre mine si acest camp de frica.

Este coplesitor cat de tare a crescut acest Egregor al fricii acestui grup de oameni. Acum cativa ani am luat din nou tangenta cu el dar nu stiam ce este, imi amintesc doar ca eram coplesita de judecati, si cu cat ma judecam mai aspru cu atat ma adanceam mai mult si mai mult in frici. 

Acum, in schimb,  am perceput lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva. Este normal sa percepem aceste campuri, deoarece suntem fiinte simtitoare.  Dar putem sa alegem: vrem sa le traim, sa le sporim, sau aleg altceva? Ok. L-am simtit. Exista. Dar eu aleg sa nu il alimentez. Si nu ma judec. Nu ma simt vinovata de nimic, indiferent ceea ce fac, toate sunt doar experiente. Cine ne poate judeca daca gresim sau nu. Cine altcineva decat MINTEA. Si cine se simte ranit? EGO-ul.  Eu nu ma judec, si nici nu ma simt ranita sau vinovata, pentru ca am inteles aceste lucruri foarte bine, si sunt blanda  cu mine si ma iubesc.

Intai de toate ma iubesc.Da. Ma iubesc emorm.

Acum eu ma intreb cine doreste mentinerea acestor campuri de frica, cresterea lor, si cu ce scop? E logic nu? MANIPULARE. Ti se proiecteaza o judecata, care sa-ti trezeasca sentimentul de vinovatie si de aici apare instinctual si sentimentul de frica.E tare nu! Un om ce traieste in frica este poarte usor de manipulat.

Acest lucru il fac aproape toti oamenii, si il fac instinctual, parintii cu copiii lor, sefii cu angajatii lor, etc.

Recunosc ca nu este placut sa iei contact cu campul de frica. Dar totusi el exista. Cu cat ramanem mai PREZENTI, mai CONSTIENTI, mai ATENTI, cu atat vom reusi mai repede si mai usor sa recuoastem acest camp. Nu trebuie sa fugim, sa-l negam, asta denota frica din partea noastra si atunci nu facem decat sa il alimentam. Este ca si cum am sta si l-am privi in fata si i-am spune: Ok, te simt, te recunosc, existi, existi si in mine pentru ca altfel nu te-as putea simti, dar eu aleg altceva.

De ce il  simtim? Foarte simplu pentru ca totul se petrece in inimile noastre. Totul este conectat la inimile noastre. Totul este in noi. Nu putem fugi nicaieri. Si chiar de fugim, luam totul cu noi. Si vom recreea in alte locuri aceleasi situati, dar cu actori diferiti. Cat timp? Atata timp cat nu devenim constienti.

Exact la fel se intampla cu orice, emotie, sentiment eveniment pe care le-am trait. Ele raman vesnic in noi, nu le putem sterge cu buretele. Si mai mult decat atat, oricand, oriunde ma pot reconecta la oricare din ele, daca eu aleg sa fac asta. Si cel mai important lucru este sa nu ma critic, sa nu ma judec, orice s-ar intampla.
Orice judecata activeaza campul de frica.

Poate va intrebati dar cum pot trece peste evenimente "nefericite" din viata?

In primul rand trebuie sa intelegeti ca la nivel de suflet nu exista evenimente bune sau rele. Aceste catalogari apartin judecatilor provenite din minte.

In alta ordine de idei trebuie sa intelegem ca orice eveniment care a aprut in viata noastra, este cel mai potrivit pentru noi in acel moment. Am putea sa spunem ca este cea mai potrivita lectie de viata, pentru clipa pe care o traim.

Apoi intelegand si acceptan aceste lururi va trebui sa ne repozitionam fata de acel eveniment. Sa-l acceptam ca si cum ar fi cel mai de pret dar pe care il primim, si de fapt chiar asa si este.Sa vedem acel eveniment dintr-o cu totul alta perspectiva, din perspectiva utilitatii, si a binelui pe care ni l-a facut aparand in viata noastra.

Putem sa multumim chiar tuturor celor care au facut posibil acest lucru si in primul rand noua pentru ca ne-am oferit aceasta sansa de a ne cunoaste de fapt mai bine pe noi insine. De a ne demonstra inca o data cat de mult ne iubim, cat de blanzi suntem cu noi.


Cu iubire si recunostinta,
Anit